Adio, dar rămân cu tine ( în gând și-n suflet … )

Printre sfaturi despre gelozie, toleranță, reguli de ”funcționare” a unei relații, m-am gândit să vorbesc un pic și despre partea neplăcută dintr-o relație, mai exact despre despărțire.
Niciunul dintre noi nu își dorește să ajungă la o astfel de situație. Fie că ești în rolul celul care ”dă papucii”, fie că ești cel care ”primește papucii”.
Lucrurile sunt cu atât mai dureroase cu cât relația a durat o perioadă bună și ajungi la concluzia că timpul și încercările, sau mai bine zis hopurile dintr-o relație v-au schimbat pe amandoi și pur și simplu nu mai poți continua. Mai pot fi despărțiri și din alte cauze, în afară de cele menționate mai sus: posesivitate, aroganță, gelozie, încredere, suport fizic/moral, lipsa de prioritizare a lucrurilor importante în viață, sau chiar agresivitate.
Și totuși, ce te faci atunci când partea ”vătămată” de tine pentru ca i-ai ”dat papucii” începe să amenințe că ba ia un pumn de pastille ca să se calmeze, ba că n-o să te lase să mai fii cu altcineva, ba că o să lupte până la ultima picătura pentru tine?
Bănuiesc ca majoritatea de aici au dat de prima situație cu pastilele sau măcar ceva asemănător, fiind mai degrabă o manipulare emoțională pentru a te ține lângă persoana respectivă. Aici trebuie să fii stăpân pe sine și să nu te lași pradă unor astfel de gesturi.
E o postură ingrată deoarece ai de-a face, sigur, cu o persoană cu probleme comportamentale pe care tu nu I le poți rezolva. Desigur, vei încerca să-i explici că ”puteți rămâne în continuare prieteni” deși știi sigur că asta nu o/îl va calma. O altă metodă pentru a ieși din relația asta cu basma curate este să apelezi la părinții/prietenii ei/lui.
Însă, cea mai bună metodă într-un caz extreme ca acesta este să îi recomandați un psiholog persoanei, pentru a-I oferi sprijin moral și pentru a ajuta-o să meargă mai departe. E complicat dar din păcate sunt multe cazuri de acest gen.
Mai e și o altă variantă ( cu scuzele de rigoare și injurăturile pe care o să mi le iau ). Lăsați-l/o să o facă. Acest lucru, nu va stârni decât reacții precum: ”Așa mă iubești tu pe mine?!/ Ai fi in stare să mă lași să ma omor!!/ Nu știi ce-I iubirea”.
Hai să fim serioși: persoana care face astfel de crize și amenițări știe oare ce e iubirea? Nu cred!
Dacă începe apoi cu replici gen: ”Nu ai sa mai găsești pe nimeni ca mine!”/ Eu am fost cel/cea mai bun/a pentru tine.!” poți replica ușor : ”Asta e și ideea !” . De restul nu mai spun pentru că sunt infime crizele de gelozie de după, mesajele de amor, de dor și așa mai departe.
Repet: nimeni nu vrea o despărțire, nimeni nu își dorește să cadă în depresia de după, dar unele lucruri pur și simplu se întâmplă. Vorba lui Emil Cioran: ”A iubi înseamnă a suferi și cum mulți fug de suferință puțini știu să iubească.”
Autor: Alex Hapiev