Ce înseamnă „leziune hipoecogenă” în ecografia sânului?

Ecografia sânului este una dintre cele mai frecvent recomandate metode imagistice pentru examinarea țesutului mamar, atât în scop preventiv, cât și pentru diagnosticarea unor posibile afecțiuni. Această procedură medicală are multiple avantaje: nu este invazivă, nu implică radiații ionizante, este relativ rapidă și poate fi realizată în orice etapă a ciclului menstrual. Este adesea preferată în cazul femeilor tinere, al celor cu sâni denși sau al pacientelor care prezintă dureri mamare, secreții anormale ori noduli palpabili.

Una dintre expresiile întâlnite frecvent în rezultatele ecografice, care de multe ori creează confuzie și neliniște, este cea de “leziune hipoecogenă”. Deși pentru medici acest termen are o semnificație clară, pentru pacienți poate părea alarmant. Tocmai de aceea este important să înțelegem ce presupune această denumire, ce semnificație clinică are și, mai ales, care sunt pașii următori într-o astfel de situație.

Ce este o leziune hipoecogenă?

În ecografie, termenul “hipoecogen” descrie o zonă care reflectă ultrasunetele într-un mod mai slab decât țesuturile din jur. În imaginile ecografice, aceste zone apar ca fiind mai întunecate, întrucât nu generează un semnal ecografic intens. Acest contrast de ecogenitate este esențial pentru a diferenția diverse tipuri de structuri din organism.

O leziune hipoecogenă poate apărea ca urmare a unei densități diferite a țesutului respectiv. De regulă, țesutul glandular normal este relativ omogen în structura sa ecografică. Atunci când apare o modificare, fie că este vorba despre o acumulare de lichid, o proliferare celulară sau o modificare de compoziție, ecogenitatea acestei regiuni poate scădea. Aceasta nu înseamnă automat că este vorba despre o leziune malignă.

Foarte multe structuri benigne au un aspect hipoecogen. Un exemplu comun este fibroadenomul, o formațiune benignă frecvent întâlnită la femeile tinere, care se prezintă adesea ca o leziune bine delimitată, hipoecogenă, cu margini regulate. De asemenea, chisturile, mai ales cele cu un conținut dens sau complex, pot avea o ecogenitate scăzută. Totuși, există și cancere mamare care se pot prezenta ca leziuni hipoecogene, ceea ce face ca simpla prezență a acestui aspect să nu fie suficientă pentru un diagnostic final.

Cum se identifică o astfel de leziune

Tehnica ecografiei mamare presupune utilizarea unui transductor cu frecvență înaltă, de obicei între 7,5 și 13 MHz, care permite o rezoluție excelentă pentru țesuturile superficiale precum sânul. Medicul radiolog analizează structura țesuturilor și poate identifica orice anomalie de formă, textură, consistență sau vascularizație.

O leziune hipoecogenă va fi evidențiată ca o zonă mai întunecată pe imaginea ecografică, iar specialistul va evalua mai mulți parametri: forma generală (rotundă, ovalară, neregulată), contururile (bine delimitate sau infiltrative), ecogenitatea internă (uniformă sau eterogenă), existența de calcificări, vascularizația internă (cu ajutorul Dopplerului color) și reacția sub presiune (aspect evaluabil prin elastografie).

Toți acești factori contribuie la formarea unei impresii diagnostice, care va ghida medicul în a recomanda sau nu investigații suplimentare. Leziunea hipoecogenă devine astfel un element de investigație, nu o concluzie în sine.

Clasificarea BI-RADS și rolul său în evaluare

Pentru a oferi un cadru standardizat de interpretare, imagistica mamară folosește sistemul BI-RADS (Breast Imaging Reporting and Data System), elaborat de Colegiul American de Radiologie. Acesta clasifică leziunile mamare în funcție de aspectul lor imagistic și de riscul estimat de malignitate, atribuindu-le un scor între 0 și 6.

BI-RADS 1 și 2 semnalează leziuni cu aspect normal sau clar benign. BI-RADS 3 indică o leziune probabil benignă, care necesită doar urmărire la 6 luni. BI-RADS 4 se referă la leziuni suspecte, cu un risc semnificativ de malignitate, motiv pentru care se recomandă efectuarea unei biopsii. BI-RADS 5 denotă o suspiciune foarte mare de cancer, iar BI-RADS 6 este atribuit cazurilor deja confirmate histopatologic.

Importanța acestei clasificări constă în faptul că ajută la uniformizarea deciziilor clinice, oferind un ghid clar pentru pacient și medic cu privire la următorii pași. O leziune hipoecogenă nu se clasifică automat într-o anumită categorie, ci este evaluată în funcție de ansamblul caracteristicilor ecografice.

Ce urmează după identificarea unei leziuni hipoecogene

Dacă în urma ecografiei este identificată o leziune hipoecogenă, medicul va decide, în funcție de scorul BI-RADS și de contextul clinic, ce pași urmează. În unele cazuri, se va recomanda doar supravegherea la 6 luni, pentru a evalua stabilitatea formațiunii. În alte situații, mai ales când există trăsături suspecte, se poate recomanda biopsia – singura metodă care oferă un diagnostic de certitudine.

Totodată, se pot solicita investigații imagistice suplimentare, cum ar fi mamografia digitală (mai utilă la femeile peste 40 de ani), RMN-ul de sân (foarte sensibil în detectarea cancerului invaziv), sau sonoelastografia, o metodă modernă care evaluează elasticitatea leziunii. Aceasta din urmă este utilă pentru că tumorile maligne sunt în general mai dure și mai rigide decât cele benigne. Detalii despre acest tip de investigație se pot consulta aici: sonoelastografie pret.

Cât de probabil este să fie cancer?

Diagnosticul diferențial al unei leziuni hipoecogene este larg. Poate fi vorba de un chist, de un fibroadenom, de o zonă de adenoză focală sau de un proces inflamator. De asemenea, uneori, cancerul mamar infiltrativ ductal – cea mai frecventă formă de cancer la femei – se prezintă sub formă de leziune hipoecogenă.

Medicul va evalua aspectele suspecte, cum ar fi contururile neregulate, extensia în țesuturile adiacente, ecogenitatea eterogenă, lipsa unei capsule, calcificările atipice sau vascularizația crescută în interiorul formațiunii. Dacă sunt prezente mai multe dintre aceste caracteristici, probabilitatea unei afecțiuni maligne crește, iar biopsia devine indispensabilă.

În schimb, dacă leziunea este mică, ovalară, bine delimitată, cu ecogenitate omogenă și fără vascularizație internă, cel mai probabil este vorba de o formațiune benignă. Evaluarea comparativă cu ecografiile anterioare (dacă există) este de asemenea utilă pentru a observa eventualele modificări în timp.

Dimensiunea psihologică a unui astfel de diagnostic

Diagnosticul unei leziuni, chiar și în termeni neconcludenți precum “hipoecogenă”, are adesea un impact emoțional considerabil. Pacientele pot trăi o stare de incertitudine, teamă sau chiar panică, mai ales când termenii medicali nu sunt înțeleși. Din acest motiv, este crucial ca medicii să comunice clar, empatic și să ofere informații personalizate.

Psihologic vorbind, a înțelege că o leziune hipoecogenă nu este un verdict, ci un punct de pornire pentru clarificare, ajută la diminuarea anxietății. Suportul din partea echipei medicale, alături de încrederea în procesul de diagnostic, face diferența între o experiență copleșitoare și una gestionabilă.

Pacientele pot apela, de asemenea, la consiliere psihologică în centrele specializate sau pot discuta cu alte persoane care au trecut printr-o situație similară. Împărtășirea experiențelor poate crea un sentiment de sprijin și solidaritate esențial în momente de incertitudine.

De ce este importantă monitorizarea și prevenția

Monitorizarea unei leziuni suspecte, chiar și benigne, nu trebuie neglijată. Un control periodic la 6 sau 12 luni poate fi suficient pentru a confirma natura benignă a unei leziuni, în absența modificărilor. La fel de important este și autocontrolul sânilor, care ar trebui realizat lunar, preferabil la câteva zile după terminarea menstruației.

De asemenea, stilul de viață are un impact important în sănătatea mamară. Menținerea unei greutăți normale, evitarea fumatului, consumul redus de alcool, alimentația echilibrată și activitatea fizică regulată contribuie la diminuarea riscului de apariție a cancerului de sân. În familiile cu istoric oncologic, consultul genetic și screeningul periodic devin esențiale.

O leziune hipoecogenă identificată la ecografia sânului nu trebuie să fie automat motiv de alarmă, dar nici de ignorat. Este un semnal care necesită o abordare atentă, contextualizată și profesionistă. Diagnosticul corect se bazează pe un ansamblu de factori – clinic, imagistic, biologic și uneori histopatologic.

Este important ca pacientele să aibă încredere în echipa medicală, să ceară explicații atunci când au nelămuriri și să participe activ în procesul decizional. Medicina modernă se bazează nu doar pe tehnologie, ci și pe comunicare, încredere și colaborare. O leziune hipoecogenă este, în final, un mesaj pe care corpul îl transmite. Ascultarea acestui mesaj poate face diferența dintre o problemă ignorată și o vindecare timpurie și completă.